redactia s-a mutat la blogspot , din cauza unor neintelegeri cu interfata lu’ wordpress

de maine reluam aparitiile de la noul sediu 😀 , nu ratati extraordinarele aventuri ale piratilor fiorosi, emotionantele tragedii ale printelor amorezate si soarta pestisorului japonez din acvariu care mediteaza la soarta avioanelor de tip supersonic
;p

de abia mijlocul zilei si scorul este 3 la 2 pentru lucrurile rele care mi s-au intamplat pana acum , echipa rea conduce de la pauza , insa echipa buna pare sa aiba sansesa egaleze. dupa o sculare de vis in mijlocul zilei pe la 11 si ceva  ( 1-0 for the good things ) au urmat 2 vesti tragice , prima : bogdan a a avut un mic accident auto si cum eu sunt singurul cu 2 picioare functionablie a trebuit sa dau o fuga repede pana la politie sa-l ajut cu formalitatile de rigoare  (1-1) ceea ce inseamna ca ratez masajul de care urma sa ma bucur in jurul orei 12 si care imi adusese cu ceva vreme inainte un zambet larg pe fata mea somnoroasa (1-2) . ma pregatesc de plecare, dau sa  iau telefonul de pe masa cand bag de seama ca datorita unei sticle de apa minerala nepusa la locul ei , am reusit sa-i sparg displayul ( 1-3)…imprumhut repede un telefon si ma car. Ajuns la asigurari , dupa o asteptare infinita in sala ( de asteptare 🙂 )  mi-a duc aminte ca exista o cafenea in camera de vis-a-vis, unde tocmai am terminat de savurat o delicioasa inghetata, am jucat de 2 ori mai mult pinball 3d decat am jucat in viata pana acum si in cele din urma ma prins si un computer cu internet . Ura! ( in cele din urma 2-3 for the good things 🙂 !! )

se apropie cu viteza finalul primei reprize, cand o data cu iesirea lui Bogdan de la intalnirea cu politistul de serviciu sper ca lucrurile sa se apropie de un egal ,dadator de sperante , la  pauza.

ca veni vorba de politisti, circulatie, prioritate si trafic nu-mi vin in minte decat urmatoarele cuvinte:

a mai trecut un 17 si nu pot sa nu-mi aduc aminte de o seara lunga pana dimineata in fata la belvedere, de o alta seara in care trcand prin fata garii de nord ne-am hotarat sa mergem la mare sau de cand mi-ai spus sa caut si „Chiar daca” ca e o melodie frumoasa dar trista , atat de trista … la fel e si acest 17 ,cum or sa fie si cele ce or sa vina …

Pentru a sarbatori reintoarcerea la civilizatie si lumina datorata redobandirii de curent electric , azi am terminat mai tarziu de lucru si impreuna cu  Cristi si cu Monicile 🙂 am vazut un film dragut care ne-a facut sa radem si sa mai uitam de mancarea de pisici, pompele de apa si alte minunatii tehnice care se pot gasi online si achizitiona foarte simplu pe zooplus.ro . Filmul care nu a fost downloadat ilegal de pe vreun site de torrente , „I want Candy„, este destul de tare si este inzecit mai interesant de vazut cu prietenii pe canapea si cu popcorn home-micro-oven-made.

In seara asta am ales sa dorm la mine acasa pe straduta noastra linistita si pensionareasca unde nu colinda nimeni cu tarnacopul pe trotuar iar excavatoarele sunt doar niste amintiri confuze din desene animate cu Chip si Dale.

Remarc cu ingrijorare ca o parte din haine le am in aceeasi  geanta ce acum o saptamana se odihnea agale in (antepen)ultima casa pe stanga din Romania, si ma intreb daca mai are rost sa le pun in sifonier sau sa astept weekendul viitor sa mai completez si via portbagaj sa le duc direct la mare.

Ma gandesc ce calatorii extraordinare am avut in ultma saptamana : Bucuresti trist 2007 -> marea neagra si vesela 2007 cu folk you 3 -> Bucuresti trist 2007 -> Bucuresti enigmatic 1400 si ceva -> Bucuresti trist 2007 de unde va salut respectuos: Blog YOU!!!

Ieri s-a intamplat un lucru cu adevarat trist si unic (sper 🙂 ) Datorita unei combinatii de uitare si nesimtire din partea mea amestecata cu un pic de exces de zel din partea  furnizorului de energie electrica, un domn a venit si mi-a taiat curentul. Taiat curentul e mult spus pentru ca de fapt doar a lasat sigurantele jos si a invartit un elegant sigiliu peste ele.

Rezultatul este acelasi, a trebuit sa ma imprietenesc cu lanterna, am ramas fara apa calda si a trebuit sa trag un prelungitor de la birou sa asigur continuitatea frigiderului 🙂 .

Si  pentru ca tin lumanarile pentru alte ocazii am decis sa parasesc micul meu colt de paradis linistit si intunecat si sa ma duc la ai  mei parinti peste noapte unde am putut asculta „Simfonia nr 3 pentru Excavator si Buldozer” ,pentru care as dori sa le multumesc celor ce au decis sa modernizeze tramvaiul 34 tocmai acum cand mi s-a oprit mie curentul.

Din fericire, nu  ma voi bucura prea mult de viata medievala lipsita de electricite pentru ca datorita lui Cristian, caruia in fata caruia ma mai inclin inca o data, astazi intre 10 si 12 ma voi realutara secolului 21 din mileniul 3.

E tarziu si inca mai lucrez , si ma enerveaza Radio3Net . Este admirabil faptul ca au inregistrat tot Folk you 3 si ca este deja disponibil online, dar nu inteleg de ce nu au fost in stare sa tina recitalurile intregi. Pana acum nu am vazut nici un bis din cele ce s-au intamplat. Si tot cu 3 ma enerveaza si antena3 care transmit online dar mai tot timpul nu merge.

Mergeam azi prin Carrefour si am observat superpromotie:  Sandokan pe DVD numai vreo 9 lei si putin. M-am oprit si am incercat sa-mi aduc aminte daca era filmul ala cu tigri sau cu banditii care sareau de pe un vagon pe altul, daca-l vedeam pe video sau duminica dimineata la emisiunea pentru pionieri. Probabil ca as fi gasit in adancul memoriei un detaliu care sa ma lamureasca dar invitatia de a merge spre casele de marcat m-a smuls din meditatie, si civilizat m-am incolonat la coada.

Pe urma ajung acasa si vad ce mailuri primeste Aura . Sandokan nu e acolo. Mii de copii care se jucau de a Sandokan probabil au fost deziluzionati in 2006. Dar uite ca timpul face dreptate si le aseaza pe toate la locul lor. In 2007 Sandokan nu a murit. Ba mai mult de atat troneaza mare deasupra unui capat de rand de hypermarket, sfidator si mandru. Am vrut sa cumpar DVD-ul , sa gasesc un raspuns la intrebarea care ma macina, dar se vanduse si erau tot felul de alte filme in locul lui.

Nici acum nu stiu exact ce facea Sandokan, insa pot spune cu mana pe inima ca si eu am fost Sandokan.

supermarketurile si hypermarketurile care inchid inainte de program, sau daca ai noroc si treci de portari, nu mai poti sa cumperi aproape nimic, mai mult de jumate de magazin este deja offline pentru ca luminile sunt stinse, vitrinele inchise si toti angajatii se uita dusmanosi la tine cum ii tii la job peste program.

E atat de dimineata… imi place ceea ce fac si o fac cu pasiune… si totusi nu pot sa-l uit pe Chilian …

in oameni, si in mare si in delfini. Pentru ca ieri am jucat un fel de tenis sau fotbal in spatiu de servicii de la km 90 si ceva, pe nocturna. Pentru ca Aura are 4 in engleza si unul in romana. Pentru ca un ciocan poate rezolva multe probleme. Pentru ca circul de la botosani face aproape 14 ore pana acasa. Pentru ca in ziua de azi fetele nu mai aprecieaza sinceritatea si complimentele 🙂 . Pentru ca inca mai exista oameni care vibreaza si au trairi intense cand canta Nicu Covaci. Pentru ca parintii sunt mai calmi decat iubitii. Pentru ca am stat toata ziua cu 7 cuvinte pe limba si in gand : ” Nu vreau sa ma duc la munca”. Pentru ca si miriapozii isi iau concediu la mare. Pentru ca in 2007 Andre nu au fost uitate. Pentru ca marea e sarata si prin urmare plutim in ea. Pentru ca unde-s multi puterea creste. Pentru ca nu poti sa cureti nuci fara sa te murdaresti pe degete, si pe fata. Pentru ca nu se gasesc roviniete dar se gasesc albume in partea dreapta a scenei. Pentru ca atunci cand pisica nu-i acasa, bloggeri umbla pe masa. Pentru ca si in parcarile de pe autostrada soarelui se mai fac glume proaste.Pentru ca imi pare atat de rau ca nu mai am sa citesc.  Pentru ca daca ai norc poate reusesti sa nu te tai sau sa te arzi pe plaja. Pentru ca in continuare se face playback. Pentru ca soarele rasare cu 2 palme mai sus de nivelul mari. Pentru ca salata bulgareasca e mereu gata inaintea oricarui alt fel de mancare si are mereu 4 masline. Pentru ca nu tot ce zboara se mananca. Pentru ca Redbull iti da aripi .  Pentru ca am realizat ca niciodata nu e prea tarziu. Pentru ca sper sa descopar ce fac toate butoanele si meniurile de pe ecranul meu si pentru ca Aura m-a ajutat, de aceea am am putut sa scriu toate astea.

Pentru ca mi-e somn si pentru ca ieri la ora asta colindam Bucurestiul dintr-un cartier in altul pentru a prelungi un weekend minunat , am sa ma duc la culcare.

Noapte buna !